Iran 2008 - vf. Damavand 5671 m si Alam Kooh 4850 m

Destinatie: Iran, masivul Alborz.

Obiectiv:
• vf. Damavand 5671m, cel mai inalt vulcan al Asiei, face parte din Circuitul 7 Volcanoes al celor mai inalti vulcani de pe fiecare continent;
• vf. Alam Kooh 4850 m, al doilea munte, ca inaltime, din Iran.

 

Participanti: Radu Teodorescu, Crina Coco Popescu, Daniela Teodor, Calin Tunea
Conducatorul expeditiei: Ovidiu Popescu

Perioada: 19 iulie - 3 august 2008

Rezultat:
• vf. Damavand 5671m pe ruta sudica Crina Coco Popescu, Daniela Teodor, Ovidiu Popescu ( radu Teodorescu si Calin Tunea renunta in apropierea varfului, la aparitia emanatiilor de sulf). Crina Coco Popescu, la 13 ani si 204 zile, este cea mai tanara alpinista din lume pe acest varf.
•  vf. Alam Kooh 4850 m, pe o ruta nordica - prima expeditie romanrasca pe fata nordica. Ating varful toti membri expeditiei.

Daniela Teodor descrie ascensiunea pe Damavand:


" Ajunsi în Iran am intrat în contact cu o lume noua dar primitoare, pe care urma sa o descoperim. Eu si Coco a trebuit sa respectam obiceiurile locale, fiind nevoite sa purtam haine specifice Iranului si basmale pe cap. Ceea ce ne-a atras atentia a fost traficul haotic, o multime de masini si motociclete care circula fara a respecta întocmai regulile de circulatie. In rest, am fost placuti surprinsi de amabilitatea iranienilor.
Pe 21 iulie am facut o tura de aclimatizare pe masivul care se afla în nordul Teheranului. Clima este destul de uscata, dar placuta. In zona Teheranului exista o insula de climat ferit de influentele desertice din sud, fapt explicat prin prezenta Marii Caspice si a catenei montane Albourz (Elburz).
In ziua de 22 iulie am pornit spre Danavand, alaturi de cinci iranieni. Am parcurs o mare parte din drum în remorca unei masini, care ne-a dus pâna la 2900 m. Am parcurs apoi un drum de 5 ore, printr-un praf gros, ajungând în tabara de la 4400m. Dat fiind ca ne simteam aclimatizati, am hotarât sa urcam pe vârf în ziua urmatoare. Astfel, la 3.30 a.m. am pornit spre Damavand. Inaintam prin noapte si simteam înca somnul. Peste vreo doua ore au aparut primele gene de lumina, iar rasaritul a adus cu el semnele unei zile senine.
Am înaintat peste roca goala, acoperita pe alocuri de zapada. In partea superioara, emanatiile de sulf au încercat sa ne puna o piedica în calea spre vârf. Chiar în apropierea vârfului exista un cos mare, din care sunt emanate gaze sub forma unui nor dens, pe care vântul îl directioneaza spre vârf. Pe ultimele sute de metri ne-am simtit putin ametiti. Am uitat de toate acestea în momentul în care am pasit pe vârf, la 5671m! De acolo am avut vedere spre fata nordica. Privind în jos, refugiul din care plecaseram parea foarte departe. Dinspre est venea norul dens de sulf emanat de cos. Ni s-a explicat ca vulcanul devine din ce în ce mai activ.
In aceeasi zi am coborât de la 5671m la Marea Caspica, parcurgând un drum de vreo 70 km. Decorul s-a schimbat brusc, locul stâncilor lipsite de vegetatie fiind luat de paduri dese. Aceasta zona este numita de locuitorii din Iran jungla. Ne-am permis o singura zi de odihna, urmând sa ne îndreptam spre urmatorul obiectiv: Alam Kooh 4850 m (ruta nordica).

Radu Teodorescu descrie – vf. Alam-Kooh 4850m- north face

 

Ziua 1
Plecam devreme din statiunea Chal-Us de la Caspica. Transportul pana in localitatea Rout ba-rak il vom face ca de obicei cu taxiul: 3 ore pe autostrada si drumuri de munte 
Dupa inca jumatate de ora gasim un papuc 4x4 care sa ne duca pana la locul Ota gh-sara de unde ar trebui sa incepem urcusul catre refugiul Sarchal. Zi de wknd, multa lume la iarba verde pe mal de rau - sau, in fine la 'persan' pe mal de rau. Paturica traditionala aici ia obligatoriu forma unui covor persan.
Este ora 5pm, suntem putin demoralizati si perspective de a continua pana larefugiu cu rucsacii f grei nu ne incanta. Decidem sa facem tabara in primul loc prielnic. Apare in jumatate de ora. Punem f repede doar 1 cort ptr Radu, Coco & Daniela. Ovidiu & Calin vor dormi sub o stanca - un loc minunat pentru o vreme minunata. Manancam, ca de obicei, bunatatile locului - toate soiurile de samburi, lipie si altele de genul acesta. Suntem la 3000m, inca pasune alpina si un peisaj minuat la apus. Somn usor!
Ziua 2
Ne trezim devreme, mancam, impachetam. Decidem sa lasam o parte a echipamentului - corturile si cateva maruntisuri. Vrem sa prindem locuri in refugiu, asa ca ne grabim cat putem. Primi alpinisti iranieni ;"Uelcam tu Iran!"( salatul omnipresent de la orice nevorbitor de engleza - usor ilar dupa déjà 10 zile in Persia....) Dupa nici 2 ore suntem la refugiu. Suntem la 3800m exact la capatul morenei ghetarului. De aici vedem cu o buna aproximatie si ceea ce ne asteapta. Refugiul incapatator- afara are toalete si izvor. Si deloc aglomerat. Primim o camera intreaga( 25 locuri la priciuri) doar pentru noi 5. Restul zilei ne odihnim,ne informam putin. Ne culcam devreme caci ne vom trezi devreme. Indicatiile pe care le avem sunt vagi, dar suficiente. In pofida norilor care se invart toata ziua in jurul nostrum - la apus vremea se anunta f buna in continuare. Ora 8 - culcarea.
Ziua 3
Trezire la 5, echipare, papa si drum bun. Rasaritul ne prinde déjà in poteca. Moralul e bun, toata lumea aclimatizata. Coco are mici probleme ca fetele dar le rezolva cu 2 nurofenuri, multe incurajari si sfaturile lu' dom' doctor( Calin - functia....). In 20 min intram pe poteca serpuitoare peste morena ghetarului. Dupa 3 ore suntem f aprope de baza peretelui Nordic al lui Alam Kooh. Impresionant. Studiem, analizam, dezbatem - acum stim pe unde vom urca. Grohotisul este mai bun decat ghetarul. Ne aprovizionam cu apa pentru ultima oara dintr-un torent de pe ghetar. Urmeaza 2 ore istovitoare pe grohotis si panta mare. Experienta noua pentru majoritatea prezenta. La 5 ore de la plecare suntem in saua Cha-lon la 4450 metri. Pentru a ajunge in creasta principala trebuie sa trecem intai de varful Siya-h Sang - 4604 metri - pe care-l vom catara si descatara la liber in proportie de 90%. Vom gasi si niste cabluri pe drum - semn ca ne-am orientat f bine - dar nu aduc prea mult confort. Ne miscam relativ incet - Calin nu este in cea mai buna forma pentru aceasta experienta.
Au mai trecut 3 ore si suntem la refugiul Siya-h Sang Hut . O conserva de tabla gaurita - imi reaminteste de acasa. Lasam tot echipamentul si incepem sa urcam fiecare in ritmul lui. Partea finala seamana f mult cu Retezatul - lespezi mari in echilibru.
Ajungem in 45 minute 4 dintre noi: Ovidiu, Coco, Daniela si Radu. Varful - spectaculos pentru ca este surplombant si format din lespezi. Poze, bucurie, filmare, ganduri bune si urari. Este 27 iulie 2008 - Ovidiu a implinit astazi 45 ani. La Multi Ani! Mai apuc sa gandesc doar ca sunt putin mai sus decat Mont Blancul ' vanat' 3 ani consecutiv. Nu mai e o performanta -dar imi face bine la moral. Coboram repede langa refugiu. Au trecut deja 9 ore de la plecare. Decidem sa facem split: Radu, Coco & Daniela o echipa, Ovidiu ramane in urma sa se intoarca impreuna cu Calin. O luam cat putem de repede la pas. Desi avem frontale, terenul pe care evoluam ne indeamna sa folosim lumina zilei. Ne intorcem exact pe acelasi drum. Iar cataram si mai ales descataram. Evident, este mult mai lung decat la dus... Ne oprim in saua Cha-lon pana ii vedem pe Ovidiu & Calin, dupa care coboram 'marele grohotis'. Daniela, inca o data sprijinita de providenta, gaseste o cutie plina cu curmale proaspete.In contextul dat este un eveniment. In 20 minute dovedim si grohotisul - au si ele un avantaj pietricelele astea multe la vale. Ne mai oprim pe ghetar o data sa-I vedem clar pe ceilalti 2 parteneri ca incep coborarea. Dupa care care purcedem inca 2 ore pe poteca de momai pana la refugiu Sarchal. Este ora 20 - am inchis traseul in 14 ore. F fericiti, f obositi. La o ora vine si Ovidiu, iar la 16 ore de la plecare incheie si Calin tura. Mai este loc doar de un Bravo si somn usor.




Oferte expeditii


Noutati


Xander Advertising